TEXTURA SOLULUI
Prin textură sau compoziţia granulometrică a solului se înţelege proporţia în care particulele de sol de diferite mărimi (de la cele coloidale de argilă și până la cele grosiere de nisip) participă la alcătuirea solului.
Categoriile de particule de diferite mărimi, care alcătuiesc faza solidă a solului, poartă denumirea de fracțiuni granulometrice, care au fost grupate în clase de mărimi și anume nisip, praf și argilă. Proporția acestor fracțiuni în sol determină clasa texturală a solului.
O clasificare a fracțiunilor granulometrice după mărime a fost realizată de către Atterberg și ea cuprinde următoarele fracțiuni granulometrice:
Clase texturale
În mod obişnuit solul conţine toate fracţiunile granulometrice, variaţii mari se constată în conţinutul procentual al fiecărei fracţiuni, In funcţie de care solurile se grupează în clase texturale.
În gruparea particulelor texturale criteriul de bază a fost includerea în aceeaşi grupă (categorie) particule care prezintă aceleaşi proprietăţi. Particulele cu anumite diametre au proprietăţi specifice determinate de gradul de mărunţire care cu cât este mai înaintat, suprafaţa specifică a particulelor creşte şi categoria de particule este mai activă fizico – chimic.
Există trei clase texturale, fiecare fiind grupate în subclase texturale rezultate din combinarea diferitelor procente a nisipului, prafului şi argilei:
- Textura NISIPOASĂ sau grosieră, uşoară are un procent ridicat de nisip, care datorită suprafeţelor neregulate formează spaţii lacunare mari, determină un contact redus între particule care fac solul afânat şi uşor de lucrat, dar nu reţin apa, care se scurge în profunzime uşor şi repede, sau nutrienţi, ca urmare aceste soluri sunt uscate şi slab fertile (nu există condiţii de creşterea vegetaţiei şi acumulare de humus);
- Textura LUTOASĂ sau mijlocie are proprietăţi intermediare Intre textura grosieră şi cea fină, are o bună capacitate de reţinere a apei fără să devină plastică, este uşor de lucrat, reţine substanţele nutritive, este textura ca mai potrivită pentru marea majoritate a organismelor din sol;
- Textura fină sau ARGILOASĂ în stare umedă este plastică, în stare uscată devine dură, are o porozitate totală ridicată dar porii sunt foarte fini, are o capacitate ridicată de reţinere a apei și elementelor nutritive, dar circulaţia apei în sol este redusă datorită forţelor de tensiune ridicate, are capacitate redusă pentru aer, sunt soluri reci (temperaturile reduse menţin seminţele în stare latentă şi pot fi distruse de microorganismele din sol), procesul de mineralizare este mai redus (transformarea resturilor organice în forme anorganice care nu sunt accesibile plantelor).
